Cafea?nuuu…o tigara?nuuu… dar timpul il pot da inapoi?

Probabil sunt un „specimen” mai ciudat dat fiind faptul ca ma prosteam cu ceva ani in urma cu cate o cafea, mai pufaiam pe furis o tigara de curiozitate si dupa firul anormal al vietii ar fi trebuit acuma sa nu imi lipseasca cafeluta si tigara.

Dar sa ne intoarcem la cafea, stiu istoria ei in cele mai mici detalii, in timpul facultatii am tinut eu neaparat sa fac acel proiect grandios despre istoria cafelei si imi aminteam de diminetiile in care imi puneam ceasca cu cafea langa a bunicii, a mea cu mai mult lapte si zahar evident iar a ei tare si fara pic de lapte in ea…si ce imi mai placea sa fac parte si eu din randul oamenilor mari, sa mut cadrul actiunii in alta casa cu alta aroma a cafelei si la alt etaj, in alt oras, in alta tara, in alt continet si sa imi imaginez ce fac si alte persoane fix in acea secunda, in acel minut. Cred ca imaginatia mea era prea bogata pentru varsta aia si ma rodea curiozitatea cum ar fi totusi sa plec, sa dau stop cadru si sa ma intorc dupa o degustare de cafea fierbinte….si asa a inceput povestea mea cu aroma cafelei, care mi-a disparut brusc in perioada facultatii, intr-o dimineatza mi s-a facut rau si m-a luat tremuratul si de atunci am uitat cum mai este gustul care odinioara imi trezea simturile in modul cel mai placut.

Cu amica tigara nu a fost vorba nici macar de o dragoste de o vara, m-a lasat sa o degust si sa ma joc cu ea un pic pe furis, sa vad daca o vreau de tot sau nu si cum atractia nu a fost pe atat de mare si puternica am parasit-o subit dupa a patra degustare parca.

Fac si eu o exceptie din arborele genealogic al fam Fraulein Hilbert cum ma poreclise lucica prin Praga.

Imi era dor sa postez piesa asta:) sweet old memories-buy me with a coffee